Mărturie Angelica -Ecuador

Materialul care urmează este traducerea şi transcrierea unei mărturii care se găseşte pe Internet la adresa YouTube video . Este mărturia lui Angelica Elizabeth Zambrano Mora, din Ecuador.
Mărturia lui Angelica Elizabeth Zambrano Mora

Pentru o perioadă de 23 de ore, unei tinere ecuadoriene pe nume Angelica, i-a fost prezentată împărăţia Raiului şi în Iadului, şi întoarcerea lui Hristos. Ea a văzut cum Isus plângea când vedea mulţimea de suflete pierdute pentru totdeauna, o lume care L-au respins, o biserică care este în cea mai mare parte nepregătită pentru venirea Lui, un popor care s-a oprit din a-L mărturisi lumii, şi o industrie de imagini şi distracţii care atrage chiar şi copiii către Satan. Ea a văzut cum multe dintre personalităţile aclamate ale culturii noastre suferă în Fântâna Adâncului; cântăreţi, artişti, şi chiar un Papă, au fost văzuţi în Iad. De asemenea, Angelicăi i s-a arătat cum Împărăţia Cerurilor este minunată, toate sunt pregătite, un loc neimaginabil de glorios, în care nu există răul. Dar Isus revine doar pentru un popor sfânt, şi, din nefericire, chiar mulţi dintre creştinii de astăzi nu vor fi gata în acea zi, şi vor fi lăsaţi în urmă într-o lume care va pieri.

(Din interviul video, iniţial în limba spaniolă. Locul desfăşurării: El Empalme, Ecuador)

       Maxima (Mama Angelicăi):
Numele meu este Maxima Zambrano Mora şi suntem membre ale bisericii „Casa de Oracion” în El Empalme. Am fost în post timp de 15 zile, căutând prezenţa lui Dumnezeu. Angelica fiica mea, de asemenea, ni s-a alăturat. În timpul acelor cincisprezece zile de post, am putut vedea dincolo de relitatea înconjurătoare, ceea ce nu ni s-a mai întâmplat mai înainte. Am fost în rugăciune şi post la un campus, şi apoi am continuat rugăciunea la domiciliu, aşteptând ca Dumnezeu să vorbească cu noi.
Domnul ne-a dat multă încurajare. Datorita problemelor noastre, am fost de multe ori gata să renunţăm, dar Domnul a fost acolo să ne ajute. El ne-a dat Ieremia 33:3 „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti “. Fiica mea ceruse insistent un cuvânt de la Domnul, deşi eu nu am ştiut asta, la momentul respectiv.

rugaciunnne

         Angelica (fiica):
Numele meu este Angelica Elizabeth Zambrano Mora. Am 18 ani, şi studiez la „Colegio José María Velazco Ibarra,” aici la El Cantón, El Empalme, Ecuador. L-am primit pe Hristos când aveam 12 ani, dar mi-am spus: „Nici unul dintre prietenii mei nu sunt evanghelici” şi nu voiam să fiu deosebită de ei, aşa că am părăsit pe Dumnezeu, şi am trăit o viaţă rea. Dar Dumnezeu m-a scos de acolo. De ziua mea, la 15 ani, m-am împăcat din nou cu Dumnezeu, dar încă nu întru totul. Biblia spune (Iacov 1:8), „căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale “, iar eu am fost una dintre acele persoane. Tatăl meu îmi spunea “Tu nu trebuie să fii aşa, e groaznic, e greşit”, dar eu răspundeam: „Aceasta este calea mea, aşa sunt eu, şi aşa vreau să fiu, nimeni nu are dreptul să-mi spună cum am ar trebui să fiu, nici ceea ce ar trebui să fac, nici cum trebuie să mă îmbrac, sau să mă comport. ” El răspundea: „Dumnezeu va avea de a face cu tine, şi El te va schimba.”
De ziua mea, la 17 ani, am ajuns mai aproape de Domnul. Pe 28 Aprilie am venit la El şi am zis: „Doamne, îmi pare aşa de rău, eu ştiu că sunt o păcătoasă”, şi I-am spus cum mă simţeam. „Doamne , iartă-mă, vreau să scrii numele meu în Cartea Vieţii şi să mă accepţi ca pe un copil al Tău.” M-am pocăit şi am dat viaţa mea Domnului. I-am spus:” Doamne, vreau să mă schimbi, să faci o schimbare în mine. ” Am plâns din toată inima mea, cerând Domnului să mă schimbe, dar, cum a trecut timpul, nu am simţit prea multă schimbare. Singura diferenţă a fost că am început să merg la biserică, să citesc Biblia şi să mă rog. Asta a fost singura schimbare până atunci, în viaţa mea.
În August, am fost invitată să postesc timp de 15 zile. Am decis să mă alătur. Dar înainte de a intra în post i-am spus Domnului: „Doamne, vreau să te ocupi de mine aici.”

În timpul postului, Domnul vorbea cu aproape toată lumea, cu excepţia mea, de parcă nu mă vedea şi asta mă durea. Am zis: „Doamne, nu ai de gând să Te ocupi de mine?” Plângeam singură şi continuam: „Doamne, Tu nu mă iubeşti, nu eşti aici? Eşti cu mine? De ce nu vorbeşti cu mine, cum faci cu ceilalţi? Vorbeşti atât de multe lucruri altor persoane, chiar cuvinte de profeţie, dar nu mie.” Am cerut un semn, ca dovadă că El era cu mine, şi Domnul mi-a dat Ieremia 33:3 “Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti ”
          I-am spus: „Doamne, mi-ai vorbit mie!” pentru că am auzit vocea Lui audibilă şi am avut şi o viziune a cuvintelor scrise în Ieremia 33:3. I-am spus: „Doamne, este pentru mine?” . L-am păstrat pentru mine, în timp ce toţi ceilalţi au spus ceea ce Domnul le-a dat şi ceea ce au văzut. Dar am păstrat secretul şi am meditat numai asupra cuvintelor: „Cheamă-Mă”, însemna să mă rog, dar „lucruri mari şi ascunse” puteau însemna doar „rai şi iad.” Aşa că am spus: „Doamne, vreau doar să-mi araţi cerul, dar nu iadul, pentru că am auzit că este un loc oribil.” Dar apoi m-am rugat cu toată inima: „Doamne dacă aceasta e voia Ta, arată-mi ce trebuie, dar întâi să mă schimbi pe mine.”
Când am terminat postul, au existat încercări şi dificultăţi şi, uneori, m-am simtit leşinată, aproape imposibil de a continua umblarea cu Domnul, dar El m-a întărit. Am început să aud glasul Lui şi să-L cunosc mai bine. Am devenit buni prieteni. Domnul nostru este cel mai bun prieten, El prin Duhul Sfânt. I-am spus: „Doamne, Tu esti cel mai bun prieten al meu vreau sa Te cunosc mai bine” şi am început să-I mărturisesc toate gândurile mele.
M-am rugat pe tot parcursul lunii August şi apoi în Noiembrie. Un slujitor al Domnului a venit în casa noastră şi a spus: „Fie ca Domnul să te binecuvânteze.” I-am răspuns: „Amin.” El a zis: „Eu sunt aici pentru a-ţi da un mesaj de la Dumnezeu … trebuie să te pregăteşti, pentru că Domnul îţi va arăta lucruri mari şi puternice pe care nu le ştii. El are de gând să-ţi arate Raiul şi Iadul: Pentru că ai cerut, Domnul ţi-a dat un cuvânt de la Ieremia 33:3.” L-am întrebat: „Dar, cum ai ştiut despre asta, că eu n-am spus la nimeni?” El a răspuns: „Acelaşi Dumnezeu pe care-l serveşti şi-L lauzi tu, este acelaşi Dumnezeu pe care îl laud şi eu şi El mi-a spus totul. ”
Curând am început să ne rugăm. Unele surori din biserica noastră şi alţii din familia mea au fost acolo cu noi si ne rugam. Dar, de îndată ce am început să ne rugăm, am început să văd cerurile deschise. Aşa că am spus: “văd că cerurile se deschid şi doi îngeri se coboară!”. Omul acela a zis: „Întreabă-i de ce sunt aici.”
Ei erau înalţi şi frumoşi, cu aripi frumoase, mari şi strălucitoare, şi păreau transparente, strălucitoare ca aurul. Ei purtau încălţăminte ca cristalul şi aveau haine sfinte. “De ce sunteţi aici?”… Ei au zâmbit şi au spus: „Suntem aici pentru că avem de îndeplinit o sarcină. Suntem aici pentru că trebuie să vizitezi Raiul şi Iadul şi nu vom pleca până când toate acestea se vor împlini.” Am răspuns: „Foarte bine, dar eu doresc să vizitez doar cerul, nu iadul.” Ei au zîmbit, şi au rămas acolo, dar nu au spus nimic mai mult. După ce am terminat rugăciunea, i-am putut vedea încă acolo.
De asemenea, am început sa văd pe Duhul Sfânt, El este prietenul meu cel mai bun. El este Sfânt, este omniscient, El este omniprezent, am putut să-L văd, transparent şi strălucitor în acelaşi timp, cu un chip strălucitor. Am putut vedea zâmbetul Lui şi privirea Lui iubitoare ce le pot descrie cu greu, pentru că El este mai frumos decât îngerii. Îngerii au frumusetea lor proprie, dar Duhul Sfânt este mult mai frumos decât ei. Am putut auzi glasul Lui audibil, o voce plină de dragoste, o voce plină de pasiune: Nu nu pot explica glasul Lui; o voce ca fulgerul, dar în acelaşi timp, el spunea: “Eu sunt cu voi.”
M-am străduit să-mi continui umblarea cu Dumnezeu, chiar când aveam mult de studiat. Am trecut prin momente foarte dificile, dar victorioase, în acelaşi timp. I-am spus: „Doamne, facă-se voia Ta.” Am continuat să văd îngeri chiar şi la şcoală, şi în clasa mea. Am fost atîta de fericită, atât de plină de bucurie de faptul că-i puteam vedea!
Slujitorul Domnului, care a vizitat casa mea, mi-a spus să mă pregătesc, pentru că aveam să văd Raiul şi Iadul. El, de asemenea, mi-a spus ceva dificil. El a spus: „Va trebui să mori”. Nu a fost uşor când am auzit acest lucru.
„Cum să mor? Sunt atât de tânără?” l-am întrebat. El a răspuns: „Nu te îngrijora de nimic, tot ceea ce face Dumnezeu este perfect, şi El te va aduce înapoi la viaţă, astfel încât să poţi spune la alţii despre Rai şi Iad, despre care Domnul vrea ca toţi oamenii să ştie.” I-am spus: „Amin! Dar cum voi muri? Voi fi călcată de o maşină?” Idei mi-au venit repede în minte, dar Domnul mi-a spus să nu îmi fac griji, căci totul era sub control. I-am spus: „Mulţumesc, Doamne! ”
La data de 6 Noiembrie, după ce m-am întors acasă de la şcoală, îngerii erau încă cu mine, chiar în timp ce lăudam pe Domnul. Ei nu vorbeau cu mine. Tot ce spuneau era: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Aleluia!” şi dădeau slavă, onoare şi laudă Tatălui nostru Ceresc.

Duhul Sfânt era acolo, împreună cu îngerii şi se bucura. Mulţi oameni spun că Evanghelia este plictisitoare, dar asta este o mare minciună de la diavolul pentru a ţine oamenii departe de prezenţa lui Dumnezeu. Şi eu obişnuiam să cred asta, dar după ce am întâlnit pe Domnul şi Duhul Sfânt, ştiu că Evanghelia nu este plictisitoare, aceasta este cea mai frumoasa experienţă ce o poţi avea pe Pamânt!
Am putut să văd şi să vorbesc cu Duhul Sfânt, dar îngerii nu vorbeau cu mine, doar Îl lăudau pe Domnul. Eu spuneam: „Duhule Sfinte, vino împreună cu mine,” şi am putut să-L simt şi să-L văd. L-am văzut atunci când El se ridica în picioare, şi chiar pregăteam şi un loc pentru El. Deşi mulţi nu puteau să-L vadă, El era acolo! Această comunicare a continuat, nu exista nici un motiv să-L oprească, odată ce am experimentat-o … nu L-aş mai fi lăsat…. Când mă gândesc de unde El m-a scos de la ceea ce am fost înainte… sunt atat de recunoscătoare pentru mila Lui, pentru dragostea Lui faţă de mine!

La data de 7 Noiembrie, când mă întorceam acasă, am auzit o voce care a spus: „Fii pregatită, pentru că vei muri astăzi”. Ştiam că a fost Duhul Sfânt, deoarece am putut să-L văd. Am zis: „Doamne , nu vreau să mor azi!” Dar El a repetat: „Fii pregatită, pentru ca vei muri astăzi!” De data aceasta El a spus mai tare şi cu autoritate. I-am răspuns: „Doamne, ştiu că Tu vorbeşti cu mine. Eu cer doar o confirmare, după care voia Ta să se facă. Mă voi preda Ţie, chiar dacă mi-e teamă, pentru că ştiu că Tu eşti cu mine şi că eşti real.”
M-am rugat: „Fă ca acea persoană pe care ai folosit-o înainte, să-mi aducă mesajul. Lasă-l să vină la casa mea în acest moment, înainte de a ajunge eu, şi lasă-l să-mi spună că astăzi voi muri.” Acum, Domnul ştie trecutul nostru, prezentul şi viitorul. El ştia ce voi cere de la El. Aşa că atunci când am ajuns acasă, robul Domnului a fost deja acolo.

Maxima:
          Când fiica mea ajuns acasă, eu eram în bucătărie. Când a văzut Angelica pe robul Domnului, a spus: „Fie ca Domnul să te binecuvânteze!” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Eşti gata? Pentru că astăzi este ziua în care Domnul te va lua, la ora 4.” Ea a stat acolo, uimită că Domnul a aprobat cererea ei.

Angelica:
Când am auzit asta am spus: „Amin … dar nu vreau să mor, eu nu pot muri, nu! Doamne, mă tem, foarte mult mi-e frică, sunt îngrozită!”. Slujitorul Domnului a zis: „Să ne rugăm ca frica să plece acum în numele Domnului nostru.” I-am spus: „Amin!” şi ne-am rugat. Curând am simţit cum frica m-a părăsit, şi o bucurie de nedescris a venit. Gândindu-mă că moartea va fi cel mai bun lucru care se poate întâmpla cu mine am început să zâmbesc şi să râd în timp ce toată lumea se uita la mine. Au putut vedea tot ce s-a produs cu mine de la a fi îngrijorată, la bucurie. Zâmbeam, cântam şi săream.

Maxima:
Fiica mea a simţit instantaneu bucurie în inima ei şi a început să mănânce. Ea a gustat un pic din toate, spunând: „Dacă eu nu mă mai întorc, cel puţin am mâncat şi sunt sătulă”.

Angelica:
Toată lumea a început sa râdă şi a întrebat: „De ce te comporţi aşa? În loc să fii tristă, eşti fericită, eşti veselă?” Le-am spus: „Bineînţeles: am de gând să văd pe Domnul, voi fi cu El, dar nu ştiu dacă voi veni înapoi, aşa că aş vrea să dau toate lucrurile mele.” Toţi se uitau la mine şi a au întrebat: „Ai de gând să dai toate lucrurile?” Ochii mamei mele au fost deschişi larg, uimită.

Maxima:
Fiica mea a început să ofere lucrurile ei. Ea a dat totul, totul. Surorile noastre de la biserică au fost cu noi, ca de obicei, şi ea a dat ceva pentru fiecare dintre ele. Când am întrebat de intenţiile sale, ea a spus: „Dacă mă întorc, ele pot să-mi dea totul înapoi, dar dacă eu nu vin înapoi, atunci ele pot păstra totul. ”

Angelica:
          Îmi pot imagina cât de tristă mama mea trebuie să se fi simţit atunci când am spus asta, dar eu eram atât de fericită, că am început să dau totul: hainele mele, patul meu, telefonul meu mobil, totul, cu o singură condiţie: dacă mă întorc, totul trebuie să îmi fie adus înapoi. Ei au început să râdă.

Maxima:
          Ea a fost foarte hotărâtă, dar ca o mamă am simţit în mine o mare durere… Nu a fost uşor. M-am întrebat. “Doamne, atunci când vine momentul, cum va fi?” Nu puteam să înţeleg. Am început să ne rugăm, şi am aranjat lucruri prin casă. Ceilalţi au spus: „Soro, vino să ne rugăm!” Dar am răspuns: „Mergeţi voi şi eu mă voi alătura în scurt timp. ”

Angelica:
Ei toţi mă observau cum mă rugam: „Doamne, vreau să fac voia Ta. Tu nu eşti un om ca să minţi sau să Te căieşti, ştiu că Eşti real. Dacă m-aş pierde, atunci este cel mai bine să Mă iei cu Tine, dar dacă o să fac voia Ta, atunci adu-mă înapoi, dar ajută-mă să spun adevărul, pregăteşte-mă, ajută-mă să le spun oamenilor să se pocăiască “. Asta a fost cea mai scurtă rugăciune a mea. I-am spus acest lucru robului Domnului şi am zis: “Nu-i spune mamei mele ceea ce am spus Domnului.” El a răspuns: „Eu nu-i voi spune acum, dar odată ce Domnul te va lua îi voi spune.” Am continuat rugăciunea unind mâinile noastre, într-un cerc de rugăciune.

Maxima:
La 3:30, Domnul i-a spus slujitorului Său să ungă pe fiica mea. Unii dintre noi au intrat în cameră şi au uns-o. El ne-a dat două minute pentru a o unge peste tot, de la păr în jos, totul, tot corpul ei. Ea a fost pe deplin unsă.

Moartea

          Angelica:
Mama mea şi o altă soră din biserică, Fátima Navarrete, m-au uns cu undelemn. Dar cum mi-au făcut ungerea, am simţit ceva care mă acoperă peste tot, ca de sticlă, care mă înconjura peste tot. E greu de explicat, am simţit că eram acoperită ca şi cu o armură, n-aş putea explica cum mă acoperea. După aceea, atunci când ceilalţi au încercat să mă mai atingă, nu au mai putut.
Maxima:
          Aşa cum ne rugasem peste Angelica, am încercat să pun mâna pe ea, dar nu am putut-o atinge. Ea avea un acoperământ în jurul corpului ei! A fost ciudat, nimeni nu putea s-o atingă! Acest acoperământ acoperea tot corpul ei, de la cap până la picioare, aproximativ 30cm distanţă în jurul corpului ei. Asta a fost ceea ce m-a şocat cel mai mult, eu îmi pusesem mâinile pe oameni înainte, în Numele Domnului, dar ceva de genul asta nu s-a întâmplat niciodată, aşa că am exclamat: „Oh, ceva trebuie că se întâmplă” şi am început să mă rog şi să mulţumesc Domnului, eram veselă şi fericită! Noi am continuat rugăciunea până aproximativ la ora 4:00pm.
Angelica:
          În timpul rugăciunii, am simţit că respiram tot mai greu, chiar că nu mai puteam respira. Am simţit o durere în abdomen, iar în inima mea am simţit cum sângele meu merge tot mai încet şi am simţit o durere extraordinară în tot corpul meu. Tot ce am putut spune a fost: „Doamne…dă-mi putere, dă-mi putere! ” Am simţit că nu mai puteam merge, nu mai aveam nici o putere, toate puterile mă părăseau!
Când m-am uitat în sus, spre cer, în realitatea spirituală, nu cu ochii fizici, am văzut cerul deschis, am văzut îngeri, nu doi, nici zece, dar milioane adunaţi împreună. În mijlocul acestor milioane de îngeri, am văzut o Lumină, de 10.000 de ori mai strălucitoare decât soarele, şi am zis. “Doamne, Tu eşti, Cel care vii!”
Maxima:
Atunci când ea a căzut, am încercat să o ridic, dar ea nu a putut să stea pe propriile ei picioare. În acest moment, noi am fost în stare să o atingem. Ea spunea: „Rugaţi-vă. Nu am putere, mami, nu am putere şi simt dureri. ” În primul rând, ea a simţit o durere în inima ei, şi apoi durerea s-a extins în jos în jurul abdomenului ei. Am continuat să ne rugăm şi să mijlocim înaintea Domnului. Atunci, Domnul a luat viaţa ei!
Niciodată în viaţa mea n-am văzut pe cineva murind, a trebuit să văd pe fiica mea cum se chinuia. Nu mi-a fost deloc uşor! Nu am putut înţelege ultimele ei cuvinte, şi apoi gura ei s-a oprit! Am pus mâna pe faţa ei, şi o oglindă la gura ei, pentru a vedea dacă mai respira. Ea nu mai respira, era ţeapănă, am ţinut mâna pe ea cât era încă caldă. Am luat un cearşaf şi am acoperit-o şi în scurt timp a început să se facă foarte rece, părul s-a lăsat, ca părul unei persoane moarte şi ea a devenit rece ca gheaţa.
Angelica:
          Isus venea în jos, şi am simţit corpul meu murind. Deoarece Isus şi îngerii s-au apropiat, am simţit că părăsesc trupul meu, că nu mai eram aceeaşi, că nu mai eram în viaţă, muream, şi era chinuitor! Când corpul meu a căzut la pământ, ei erau deja prezenţi. Casa mea a fost plină de îngeri, şi în mijlocul îngerilor, am văzut o Lumină, mai puternică decât soarele. A fost foarte greu! Am simţit o durere foarte mare, când sufletul şi duhul meu s-au despărţit unul de altul. Plângeam de groază, văzând corpul meu pe podea. L-am întrebat: „Doamne, ce se întâmplă?” Am vrut să ating corpul meu şi să intru iar în el, dar când am încercat, era ca şi cum atingeam aer, mâna mea trecea prin acel corp. Nici unul dintre cei care se rugau acolo nu mai puteau sa ma audă. Am strigat: „Doamne, ajută-mă!”
Maxima:
          Soţul meu a ajuns în timp ce ne rugam, prezenţa lui m-a încurajat, şi Domnul mi-a dat tărie în acel moment, pentru că nu ştiam ce să fac. Ea era ca şi într-o comă, dar am ştiut că va fi bine, deoarece era lucrarea Domnului. Am spus: „Doamne, facă-se voia Ta.”.

Angelica:
          În acel moment am auzit glasul Domnului, o voce frumoasă, ca tunetul şi iubitoare: “Nu te teme, fiică, pentru că Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, şi am venit aici să îţi arăt ceea ce ţi-am promis. Scoală-te, căci sunt Iehova, care te ţine cu mâna dreaptă şi îţi spun: „Nu te teme, te voi ajuta.” Dintr-o dată, m-am ridicat am fost în genunchi şi mă uitam în jos, la corpul meu, în care doream să mă întorc, dar nu puteam. Când am auzit vocea, frica m-a părăsit, şi nu mai eram speriată.
Când am început să păşesc, îngerii au deschis un drum. Era o lumină puternic strălucitoare, şi am simţit pacea. Cum mă uitam, am văzut un bărbat înalt, care arăta foarte bine şi din el venea foarte multă lumină, prea strălucitoare ca eu să-i pot vedea faţa. Dar am putut vedea părul Lui frumos de aur strălucitor şi o haină albă, cu o panglică largă de aur care trecea peste pieptul Său, pe care scria: “Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor . ”
M-am uitat la picioarele Lui: El purta încălţăminte de aur strălucitor şi era atât de frumos! El a întins mâna Lui spre mine. Când am luat mâna Lui, nu a fost ca atunci când am atins corpul meu, mâna mea nu a trecut prin ea. L-am întrebat: „Ce se întâmplă?” Şi El a zis: „Am de gând să îţi arăt Iadul, aşa că te vei întoarce şi vei spune oamenilor că Iadul este real, că Iadul există. Şi, de asemenea, îţi voi arăta slava Mea, îţi voi arăta pentru a spune poporului Meu să fie pregătit, pentru că slava Mea este reală şi eu sunt real. ” El a spus: „Fiică, nu te teme” . A spus asta din nou, şi i-am spus: „Doamne, eu vreau să merg numai în cer, dar nu în Iad, pentru că am auzit că e oribil!” El a spus: „Fiică, Eu voi fi cu tine şi nu te voi lăsa în acel loc şi trebuie să îţi arăt locul acela pentru că sunt mulţi care nu ştiu că Iadul există. De aceea ei nu au nici o teamă. Ei cred că Iadul este o glumă, şi mulţi nu ştiu despre el. De aceea trebuie să îţi arăt locul, pentru că există mai mulţi care pier decât cei care intră în slava Mea.” Atunci când El a spus aşa, am putut vedea lacrimi curgând în jos pe hainele Lui. L-am întrebat: „Doamne, de ce plângi?” El a răspuns: „Fiică, deoarece există mai mulţi care pier, şi eu îţi voi arăta acest lucru, astfel că vei merge şi vei spune adevărul, ca astfel ei să nu vină în acel loc.”

Iadul

         Dintr-o dată, în timp ce El vorbea, totul a început să se mişte. Pământul s-a cutremurat şi s-a despicat, şi am văzut o groapă foarte întunecată.
Stăteam pe un fel de piatră, cu mulţi îngeri în jurul nostru. Eu am spus: „Doamne, nu vreau să merg în acel loc!”. El a spus: „Fiică, nu te teme, căci Eu sunt cu tine.”
Într-o fracţiune de secundă am coborât în groapa aceea de întuneric. Am încercat să văd, dar era un întuneric teribil, se zărea doar un cerc imens şi auzeam milioane de voci.
Am simţit că era atât de fierbinte, simţeam că-mi ardea pielea. „Doamne, ce este aici? Eu nu vreau să merg în locul acesta!”. Domnul a spus că acesta era doar un tunel către Iad. Era un miros teribil, respingător, care-ţi făcea greaţă, şi am rugat pe Isus să nu mă ducă acolo. El a răspuns: „Fiică, este necesar pentru tine să vii şi să vezi locul acesta.” Eu am plâns şi am întrebat: „Dar de ce, Doamne, de ce?” Şi El a zis: „Ca să spui adevărul omenirii, pentru că omenirea piere, mulţi sunt pierduţi şi puţini intră în Împărăţia Mea.” (Matei 7:14) Şi când a spus aceasta, plângea.
Cuvintele Lui m-au încurajat şi mi-au dat putere, şi am continuat să merg. Am ajuns la sfârşitul tunelului, şi când m-am uitat, am văzut un abis plin de flăcări. Domnul mi-a spus: „Fiică, îţi dau astea,” era un caiet mare cu foi albe de hârtie. „Fiică, ia creionul acesta, ca să scrii tot ce-ţi voi arăta, tot ce vei vedea şi auzi. O să scrii totul în timp ce vei observa şi vei trăi toate aceste lucruri.” Am spus: „Doamne, am să scriu, dar deja am văzut prea mult”. Vedeam suflete chinuite şi flăcări foarte mari.

         Maxima:
Timpul trecea şi fata mea zăcea tot acolo. „Doamne, ce se întîmplă?” Îi curgeau lacrimi din ochi, şi dacă le ştergeam, curgeau în continuare. Am pus din nou o oglindă la gura ei să văd dacă respira, dar nimic. Am verificat pulsul, nu avea nici un puls. Am pus mâna pe abdomen, nici o mişcare. Omul lui Dumnezeu a zis: „Locul unde e ea nu este un loc cu zâmbete, ci un loc de chin.”

Angelica:
Am spus lui Isus: „Am să spun la toţi că Iadul există, că e real, dar scoate-mă de aici!” Şi El a răspuns: „Fiică, noi n-am intrat în locul acela încă, şi încă nu ţi-am arătat mare lucru, şi deja vrei să te scot de aici?”. „Doamne, Te rog să mă scoţi de aici!”.

Atunci am început să coborâm în abis. Am început să plâng şi să ţip: „Doamne, nu, nu, nu vreau să merg acolo!”. Dar El mi-a spus: „Tu trebuie să vezi asta!”
Am văzut demoni urâţi, de toate felurile, mari şi mici. Ei fugeau foarte tare şi duceau ceva în mâinile lor.
„Doamne, de ce fug aşa şi ce duc în mâinile lor?”. El mi-a răspuns: „Fiică, ei fug pentru că ştiu că timpul lor se termină în curând, şi vor să distrugă umanitatea, în special pe oamenii Mei. Ceea ce au în mână sunt săgeţi pentru a distruge oamenii, pentru că fiecărui demon i se dă un nume de om, şi el se străduieşte să distrugă persoana de pe pământ care poartă numele acela, acesta este scopul demonului, să corupă acea persoană şi să o aducă în Iad.” Şi vedeam cum demonii fugeau şi ieşeau prin tunel către pământ, şi El mi-a spus: „Ei merg pe Pământ să distrugă sufletele omeneşti şi să le aducă în locul acesta”. Când îmi spunea cuvintele acestea El plângea foarte mult. El plângea şi am plâns şi eu.

Maxima:
Fiica mea fusese moartă 23 de ore, dar eu nu am anunţat autorităţile. M-am rugat: „Doamne, am să aştept 24 de ore, şi dacă fiica mea nu se trezeşte în 24 de ore, am să telefonez după un doctor.” Dar Domnul a readus-o înapoi înainte de a trece şi cea de-a 24-a oră.

Angelica:
          Domnul mi-a spus: „Eşti gata pentru ceea ce am să-ţi arăt?” „Da, Doamne” am răspuns. El m-a dus la o celulă unde am văzut un om tânăr ce se chinuia în flăcări. Am observat că celula avea un număr, care nu prea făcea sens, cifrele erau parcă puse invers. Era o placă mare în celulă, şi omul acela tânăr avea numărul 666 pe fruntea lui. El mai avea o placă metalică încrustată în pielea lui. Viermii care îl mâncau nu puteau să distrugă acea placă, nici flăcările n-o puteau deteriora. El a strigat: „Doamne, ai milă, scoate-mă din locul acesta şi iartă-mă!” Dar Isus i-a răspuns: „Este târziu, prea târziu, ţi-am dat atâtea oportunităţi şi tu nu te-ai pocăit.”
Am întrebat: „De ce este el aici?”. Şi apoi am aflat: Pe Pământ acest om a cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, dar la un moment dat s-a îndepărtat de Domnul, alegând alcoolul, drogurile şi a ales o cale greşită. El s-a îndepărtat de calea Domnului, iar Domnul i-a trimis multe advertismente, spunându-i ce i se va întâmpla dacă continuă aşa. Isus mi-a zis: „Fiică, el se află aici pentru că oricine respinge Cuvântul Meu are un judecător: „Cuvintele pe care vi le spun, acelea vă vor judeca în ziua de pe urmă!” (Ioan 12:48).

Isus

         Când Domnul plângea, o făcea aşa de profund, cu durere în inima Lui, nu cum plângem noi. El mi-a spus: „Iadul n-a fost creat pentru oameni!”. Şi eu am întrebat: „De ce sunt oamenii aici, atunci?” El mi-a răspuns: „Eu am creat Iadul pentru Satan şi demonii lui (Matei 25:41), dar din pricina păcatului şi a nepocăinţei, omenirea sfârşeşte aici, şi sunt mai mulţi care sfârşesc aici, decât cei ce intră în Gloria Mea!”
El plângea, şi mă durea sufletul văzându-L cum plânge. El plângea şi spunea: „Fiică, mi-am dat viaţa pentru omenire, ca să nu piară şi să nu sfârşească în locul acesta. Mi-am dat viaţa din dragoste şi milă, pentru ca omenirea să se pocăiască şi să intre în Împărăţia Cerurilor!”. Isus suspina atât de intens, ca unul care nu mai putea de durere, văzând cum oamenii sunt chinuiţi în Iad.
Fiind în prezenţa lui Isus, mă simţeam în siguranţă. Mi-am zis: „Dacă Domnul pleacă, eu voi rămâne în acest loc.” Am întrebat: „Doamne, eu am neamuri în acest loc?”. El m-a privit aşa cum plângeam, şi mi-a spus: „Fiică, Eu sunt cu tine!”, pentru că eu eram aşa de speriată.

         M-a dus la altă celulă, nu mi-aş fi putut vreodată imagina că am să văd pe una din neamul meu în una din acele celule. Am văzut pe o femeie la care viermii îi mâncau faţa, iar demonii înfingeau ceva ca o suliţă în corpul ei. Ea ţipa la Isus: „Doamne, ai milă de mine, iartă-mă, Te rog, scoate-mă din locul acesta, numai pentru un minut! (Luca 16:24).
În Iad, oamenii sunt chinuiţi gândindu-se la ceea ce au făcut pe Pământ. Demonii îşi bat joc de oameni şi le spun: „Închină-te şi laudă că asta e împărăţia ta”, iar oamenii ţipă gândindu-se că au cunoscut pe Dumnezeu, pentru că au cunoscut Cuvântul Lui. Aceştia care au ştiut de Dumnezeu sunt chinuiţi dublu.
Domnul mi-a zis: „Nu mai este nici o şansă, pentru cei de aici, dar este o şansă pentru cei ce încă trăiesc.”
Eu am întrebat: „De ce e bunica mea, aici? Eu nu-mi amintesc dacă ea a ştiut de Dumnezeu, de ce a ajuns şi ea aici?”. El mi-a spus: „Fiică, ea este aici pentru că nu a vrut să ierte…iar pe cel ce nu vrea să ierte, nici Dumnezeu nu-l iartă.”
Am spus: „Doamne, dar Tu ierţi şi ai milă”. „Da”, a spus El, „dar este absolut necesar ca oamenii să ierte pe alţii. Pentru că n-au vrut să ierte pe alţi oameni, ei au ajuns în locul acesta. Du-te şi spune oamenilor că este timpul să ierte pe oricine, spune în special slujitorilor Mei că mulţi dintre ei nu au iertat totul. Spune-le să scoată toate resentimentele, orice ură, orice au împotriva cuiva, e timpul să ierte totul. Dacă moartea vine pe neaşteptate pentru oricare dintre aceşti oameni, ei vor merge în Iad, pentru că nimeni nu poate să-şi scape viaţa.”
Când noi am plecat mai departe, bunica mea a fost învăluită iar de flăcări şi a ţipat tare: „Aahh!” şi blestema Numele lui Dumnezeu, şi toţi cei din Iad bleastămă pe Dumnezeu.
După ce am plecat de acolo, am putut vedea că Iadul era plin de suflete chinuite, mulţi dintre ei întindeau mâinile spre Isus rugându-L să îi scoată de acolo. Dar Isus nu putea să facă nimic pentru cei din Iad, iar ei începeau să blesteme Numele Lui Dumnezeu.
Isus plângea spunând: „Mă doare, să-i văd aşa pentru că nu mai pot să-i ajut cu nimic, dar vreau ca tu să ştii că este o şansă pentru cei ce sunt încă pe Pământ, ei încă au timp să se pocăiască.”
Domnul mi-a spus că sunt mulţi oameni care au fost aclamaţi pe Pământ, cu mare faimă, şi se află în Iad. El mi-a spus că mergem în altă parte a Iadului. Am văzut pe o femeie care era învăluită în flăcări. Ea era în chinuri groaznice şi striga la Domnul să aibă milă. Isus a arătat cu mâna Lui spre ea şi a spus: Acea femeie pe care o vezi arzând în flăcări este Selena.”

         Cum ne apropiam ea a început să strige: „Doamne, ai milă de mine, iartă-mă şi scoate-mă de aici!” . Dar Domnul s-a uitat la ea şi i-a spus: „Este prea târziu, tu nu mai poţi să te pocăieşti acum.” Ea s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Te rog, du-te şi spune la oameni despre locul acesta, nu tăcea, spune-le să nu vină în locul acesta, să nu asculte cântecele mele şi să nu le cânte” (1Ioan2:15). Şi am întrebat-o: „De ce vrei tu să le spun oamenilor asta?” Ea mi-a spus: „Pentru că atunci când ei cântă cântecele mele eu sunt şi mai chinuită, şi mă doare că ei vin tot în acest loc de chin. Te rog spune-le să nu vină aici, spune-le că Iadul e real.” Ea urla de groază, iar demonii aruncau cu suliţe ascuţite în ea, de la distanţă, iar ea plângea şi spunea: „Doamne, ai milă de mine.” Iar Isus i-a spus: „Este prea târziu!”.
M-am uitat la toată zona aceea, era plină de cântăreţi şi artişti care au murit. Cântau întruna, nu se puteau opri, şi Isus mi-a spus: „Fiică, cei ce vin aici, trebuie să continue cu activitatea pe care au făcut-o pe Pământ, dacă nu s-au întors la Dumnezeu”.
Cum mă uitam, am văzut nişte demoni care stropeau ceva ca o ploaie, eu credeam că e ploaie, dar oamenii din Iad fugeau de stropii aceia, şi ţipau: „Nu, ajută-mă Doamne! Nu, nu vreau să se întâmple asta!”. Demonii râdeau de ei şi le spuneau: „Cântaţi şi lăudaţi, aceasta este împărăţia voastră pe veci!” .
Am văzut flăcările crescând şi viermii de pe oameni se înmulţeau. Acolo nu exista apă, ploaia era pucioasă care creştea flăcările şi făcea chinul oamenilor mai mare. Am întrebat pe Isus: „De ce se întămplă aşa, ce este aici?”. Şi Domnul mi-a răspuns: „Aceasta este plata celor care nu s-a întors la Dumnezeu” (Psalmul 11:8).
Apoi Domnul m-a dus la o zonă unde se afla un om foarte bine cunoscut. Înainte de experienţa aceasta, eu eram o fată tânără cu opinii divizate, credeam în mai multe feluri. Credeam că oricine moare, merge în Cer, că cei ce iau Sfânta Cină la biserică, vor avea parte de Cer, dar m-am înşelat.

papaa

         Când Papa Ioan Paul al II-lea a murit, neamurile mele mi-au spus că el a mers în Cer. Toate staţiile de radio şi televiziune spuneau: „Papa Ioan Paul al II-lea a murit, să se odihnească în pace. El se bucură acum cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi!”. Eu am crezut ce spunea presa, dar m-am înşelat mult, pentru că l-am văzut acolo în Iad, chinuit de flăcări. M-am uitat atent la faţa lui, el era. Domnul mi-a confirmat: „Acel om pe care-l vezi acolo este Papa Ioan Paul al II-lea, el este aici pentru că nu s-a pocăit” .
Eu am întrebat: „Doamne, dar el de ce se află aici? El le predica oamenilor în biserică!”. Isus mi-a răspuns: „Fiică, nici un curvar, nici un idolatru, nici un lacom şi nici un mincinos nu va moşteni Împărăţia Mea” (Efeseni 5:5).
Eu am spus: „Eu ştiu asta, dar el de ce a ajuns aici? Pe Pământ a predicat la mulţimi de oameni!”. Isus mi-a răspuns: „Da, el spunea multe lucruri, dar niciodată n-a spus adevărul aşa cum este el. El a cunoscut adevărul, dar chiar dacă l-a cunoscut, n-a rostit tot adevărul, pentru că el a preferat banii mai mult decât salvarea altora. El n-a spus despre realitate, că Iadul şi Raiul există, şi astfel acum el se află aici!”
Când m-am uitat la acest om, avea un şarpe cu multe ace, încolăcit în jurul gâtului său, şi tot încerca să scape de acest şarpe, să-l dea jos de pe el. Am rugat pe Domnul: „Doamne, ajută-l!” . Omul acesta începea să ţipe: „Doamne, ajută-mă, ai milă de mine, iartă-mă şi du-mă din acest loc, mă pocăiesc, Doamne, aş vrea să mă întorc înapoi pe pământ şi mă voi pocăi!”. Domnul i-a zis: „Tu ai ştiut foarte bine că locul acesta este real, iar acum este prea târziu, nu mai este nici o şansă pentru tine.” Apoi Domnul a zis: „Fiică, am să-ţi arăt viaţa acestui om.”
Isus mi-a arătat un ecran mare, pe care puteam să văd cum acest om împărţea cina de multe ori la oameni. Acei oameni erau aşa de idolatri. Isus mi-a spus: „Uită-te câţi oameni idolatri erau în acel loc. Idolatria nu salvează pe nimeni, fiică. Numai eu am puterea să salvez pe oameni, şi afară de Mine, nimeni nu-i poate salva. Eu iubesc păcătosul, dar nu păcatul. Du-te şi spune oamenilor că-i iubesc şi-i aştept să vină la Mine”.
În timp ce Domnul vorbea, observam cum acest om primea mulţi bani, titluri bancare, şi ţinea totul pentru sine. El avea foarte mulţi bani.
Am văzut imagini cum acest om stătea pe un tron, şi vedeam ce se află în spatele tronului. Este adevărat că genul acesta de oameni nu se căsătoresc, dar, nu glumesc sau inventez, Domnul mi-a arătat cum aceşti bărbaţi dormeau cu măicuţele de la biserică şi multe alte femei de acolo. Domnul mi-a arătat cum aceşti oameni trăiau în curvie, şi Cuvântul lui Dumnezeu spune că nici un curvar nu va moştenii Împărăţia Cerurilor.
În timp ce priveam la lucrurile acestea, Domnul mi-a spus: „Uită-te, tot ce îţi arăt se întâmplă, el a trăit aşa, şi asta se întâmplă cu mulţi dintre preoţii care trăiesc pe pământ chiar acum.” Şi mi-a mai spus: „Du-te şi spune oamenilor că este timpul să se întoarcă la Mine.”
Domnul mi-a arătat un loc unde oamenii mergeau spre Iad. Am întrebat: „Cum se face că aceşti oameni merg către Iad?”. El mi-a spus: „ Am să-ţi arăt!”.
Mi-a arătat un tunel cu mulţi oameni mergând prin el. Oamenii erau legaţi în lanţuri de la mâini până la picioare. Erau îmbrăcaţi în negru, şi duceau o povară pe spatele lor. Domnul mi-a zis: „Vezi oamenii aceia, ei nu Mă cunosc pe Mine, încă. Ceea ce duc ei în spate este păcatul lor, dar du-te şi spune-le să-mi dea Mie povara lor de păcate, şi Eu le voi da odihnă, pentru că Eu pot să le iert toate păcatele! Du-te şi spune-le să vină la Mine, că Eu îi aştept cu braţele deschise, şi spune-le că ei merg spre Iad cu povara lor.”
Cum mă uitam la cei ce mergeau cu poverile lor, am zis: „Doamne, acela de acolo este verişorul meu, şi fata aceea care vine în jos este tot o verişoară a mea, familia mea vine spre acest loc!”. El mi-a replicat: „Ei vin spre acest loc, dar du-te şi spune-le încotro merg, spune-le că merg spre iad. Du-te şi spune-le că te-am ales ca străjer al Meu, şi vreau să le spui adevărul. Trebuie să te duci şi să le spui tot ce ţi-am arătat. Dacă tu nu le spui, şi ceva rău li se întâmplă, sângele lor va cădea asupra ta, dar dacă tu faci ceea ce ţi-am cerut, acel om se va socoti cu Mine. Dacă acea persoană nu se pocăieşte, responsabilitatea va fi asupra lui, voi cere sângele lui din propria lui mână, iar tu vei fi scutită. (Ezechiel 3:18)

michael

         Isus mi-a spus că mulţi oameni cu faimă în lume merg spre acel loc. De exemplu, Michael Jackson. Acest om a avut foarte mare faimă în lume, dar era un satanist. Deşi mulţi oameni contestă aceasta, este adevărul. Acest om avea legăminte sataniste, el făcea legăminte cu Satan, pentru a obţine faimă şi mulţi admiratori. Felul în care el păşea pe scenă (moon walk), în acelaşi fel făceau demonii care torturau pe oameni în Iad. Ei se dădeau pe spate, şi nu înaintau, având o plăcere în a chinui oamenii. Vă spun că Michael Jackson este în Iad! Domnul mi l-a arătat, după moartea lui. L-am văzut pe Michael Jackson chinuit în flăcări. Eu am plâns către Isus: „De ce?”. Nu mi-a fost uşor să văd cum omul acesta se chinuia în flăcări şi ţipa.
Oricine ascultă la cântecele făcute de Michael Jackson, sau le cântă, şi este un admirator al acestui om, vă avertizez că Satan vrea să vă prindă în pânza lui şi să vă ducă în Iad. Renunţaţi la aşa ceva, în Numele lui Isus! Isus vrea să vă elibereze, ca să nu fiţi şi voi pierduţi.
Domnul mi-a zis: „Fiică, aici sunt şi oameni care mă cunosc pe Mine, şi merg spre Iad.” Am întrebat: „ Cum aşa, oameni care Te cunosc pe Tine să meargă spre acest loc?” El mi-a zis: „Persoanele care au părăsit calea Mea şi care trăiesc o viaţă duplicitară!”.
A început să-mi arate pe cei ce mergeau spre Iad. Ei erau legaţi de la mâini până la picioare. Ei, fiecare, purtau o haină albă, ruptă, pătată şi şifonată. Domnul a zis: „Fiică, vezi cum oamenii m-au părăsit? Vreau să-ţi spun că nu voi veni pentru aceşti oameni. Eu voi veni pentru oamenii sfinţi, pregătiţi, fără pată sau zbârcituri. Du-te şi spune-le să se întoarcă la cărările cele vechi.” (Efeseni 5:26,27),
Am început să văd mulţi dintre unchii mei şi alţi oameni care părăsiseră calea Domnului. „Du-te şi spune-le că îi aştept să-mi dea Mie, povara lor de păcate, şi Eu le voi da odihnă.” Isus plângea. „Fiică, du-te şi spune-le că ei se îndreaptă spre acest loc. Du-te şi spune unchilor tăi, du-te şi spune neamurilor tale. Fiică, mulţi nu te vor crede, dar Eu sunt martorul tău, eu sunt martorul tău. Eu nu te voi părăsi. Chiar dacă nu te vor crede, spune-le, şi Eu voi fi cu tine. Eu am să-ţi arăt, de asemenea, cum oamenii au ajuns în locul acesta”.
Ne-am îndreptat spre un tunel şi am văzut mulţi oameni care cădeau în abis. Nu erau o mie sau două mii, ci cât nisipul mării. Ei cădeau în fiecare secundă, ca şi nisipul aruncat pe care îl arunci din mână. Sufletele cădeau rapid şi Isus plângea. El a zis: „Fiică aşa este cum Umanitatea piere, cum este distrusă! Fiică mă doare să văd cum piere Umanitatea.”
Isus a zis: „Demonii de asemenea ţin şedinţe în locul acesta” şi eu am zis: „Demonii ţin conferinţe?”. „Da, a răspuns Isus, ei ţin şedinţe în fiecare zi să vadă ce pot să facă omenirii.” Şi zicând asta Isus m-a luat într-o celulă cu o masă de lemn rotundă cu scaune împrejur unde erau tot felul de demoni. Isus a zis: „Fiică, acum ei plănuiesc cum să distrugă familiile păstorilor, misionarii şi evangheliştii şi pe toţi cei ce Mă cunosc pe Mine. Şi demonii au multe săgeţi”. Demonii râdeau şi ziceau: „Hai să distrugem Umanitatea şi să o aducem aici”.
Isus a zis:”Du-te şi spune-le că eu sunt cu ei. Să nu lase nici o uşă deschisă, să nu lase nici un loc lui Satan, căci el răcneşte ca un leu, căutând pe cine să înghită (1Petru 5:8). Cuvântul spune, că el răcneşte ca un leu, dar singurul leu adevărat este Leul din Iuda, Isus Cristos din Nazaret (Apocalipsa 5:5).

          Isus a zis: „Fiică, demonii vor să distrugă în mod deosebit familiile păstorilor”. Am întrebat:”De ce?” „Pentru că ei sunt responsabili pentru mii de oameni, care sunt turma pe care le-a dat-o Dumnezeu. Demonii vor ca aceşti oameni să se uite înapoi, să se întoarcă în lume şi să ajunga în iad. Du-te şi spune pastorilor să spună adevărul, să predice adevărul şi să spună tot ce le spun Eu şi să nu ţină doar pentru ei ceea ce le spun Eu”.
Aşa am plecat de acolo şi El mi-a spus: “Vreau să îţi arăt ceva … există, de asemenea, copiii din acest loc.” Eu I-am răspuns: “Copii în acest loc, Doamne? De ce sunt copiii aici? Cuvântul Tău spune “lăsaţi copiii să vină la Mine, şi nu-i opriţi. Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu aparţine celor ca ei” (Matei 19:14). Isus a răspuns: “Fiică, este adevărat, că asemenea este împărăţia Cerurilor, dar copilul trebuie să vină la Mine, pentru că cine vine la Mine nu va fi aruncat afară “(Ioan 6:37).

Instantaneu, Domnul mi-a arătat un băiat de opt ani fiind chinuit în foc. Băiatul striga: “Doamne, ai milă de mine, ia-mă din acest loc, nu vreau sa fiu aici!”. El striga şi ţipa. Am văzut demoni în jurul acestui băiat, care semănau cu figuri din desene animate. Erau Dragon Ball Z, Ben 10, Pokemon, Doral, etc. “Doamne, de ce este acest băiat aici?” am întrebat. Isus mi-a aratat un ecran mare cu viaţa acestui băiat. Am văzut cum îşi petrecea tot timpul în faţa televizorului, vizionând aceste desene animate.
Isus a spus: “Fiică, aceste desene animate, aceste filme, aceste telenovelele care sunt văzute zilnic la televizor sunt instrumentele lui Satan să distrugă omenirea … Uite, fiica modul în care acest copil a ajuns aici.”

pokemon

Am văzut modul în care băiatul a fost rebel şi neascultător faţă de părinţii lui. Atunci când părinţii săi vorbeau cu el, el fugea, aruncând obiecte şi nu-i asculta. După aceasta s-a întâmplat că o maşină a dat peste el şi l-a omorât. “De atunci, el e în acest loc. ”

 M-am uitat la băiat cât era de chinuit. Isus a spus: “Fiica, du-te şi spune părinţilor să-şi instruiască copiii lor cum este scris în Cuvântul Meu.” (Proverbe 22:6).
Cuvântul lui Dumnezeu este real, el ne spune să corectăm un copil cu nuiaua, dar nu în fiecare moment, numai în cazul în care copilul a fost neascultător de părinţii săi (Proverbe 22:15).
Domnul mi-a spus ceva care este foarte trist si foarte dureros. El a zis: “Fiică, sunt mulţi copii în acest loc din cauza desenelor animate, din cauza răzvrătirii.” L-am întrebat: “Doamne, de ce sunt desenele animate de vină pentru acest lucru “? Şi El a explicat: “Pentru că ei sunt demoni care transportă rebeliunea, neascultarea, amărăciunea şi ura pentru copii; şi alţi demoni spun acestor copii să nu fac lucruri bune, dar să facă ce este rău. Ce copiii vor vedea la TV vor dori să facă în realitate. Iadul există, iadul este real, şi chiar şi copiii trebuie să decidă cu cine vor merge”. I-am spus:” Doamne, spune-mi, de ce există copii în acest loc? “Şi Isus a răspuns: “Odată ce copiii au cunoştinţă de faptul că există un cer şi un iad, ei pot să aleagă”.

Between-heaven-and-hell

Regatul Cerului

          Există mult mai multe de spus despre iad, dar acum voi împărtăşi ceea ce am văzut în Rai.
Isus a spus: “Fiică, acum am de gând să îţi arăt ceea ce am pregătit pentru poporul Meu Sfânt.” Am plecat din acel loc printr-un tunel. În timp ce călătoream prin acest tunel, am ieşit dintr-o dată la lumină. Am văzut că nu mai era întuneric, chin sau flăcări. El a spus: “Fiică, am de gând să îţi arăt slava Mea” şi am început să urcăm spre Regatul Cerului. În curând am ajuns la o uşă, unde, cu litere gigantice scria în aur:

“Bine aţi venit în Împărăţia cerurilor.”

Isus a spus, “Fiică, du-te înauntru, pentru că Eu sunt uşa şi cine intră prin Mine, va intra, va ieşi şi va găsi păşune.” (Ioan 10:9)
După ce Domnul a spus aceste cuvinte, s-a deschis uşa şi am intrat. Am văzut îngerii cum dau slava, cinstea şi lauda Tatălui nostru Ceresc! (Apocalipsa 7:11-12)
Cum ne-am continuat mersul pe jos, am văzut o masă din care am putut vedea începutul, dar nu sfârşitul (Apocalipsa 19:9). Am observat un tron mare şi un tron mai mic înconjurat de mii de scaune. Între scaune erau articole de îmbrăcăminte, împreună cu coroane. Domnul mi-a spus: “Fiică, coroana pe care o vezi acolo este cununa vieţii ” (Apocalipsa 2:10). Isus a spus: “Uite, fiică, aceasta este ceea ce am pregătit pentru poporul Meu.”
Am văzut că masa a fost acoperită cu o faţă de masă albă cu margine de aur. Erau farfurii, pahare de aur, fructe, totul era servit. A fost atât de frumos. În mijlocul mesei era un vas mare care conţinea vinul pentru cină şi Isus a spus: “Fiică, totul este pregătit pentru sosirea Bisericii Mele.”
Ne-am dus la un alt loc, unde am văzut mulţi oameni într-o grădină. Erau oameni bine cunoscuţi din Biblie, dar nu erau în vârstă, erau tineri. Era om tânăr, cu o batistă mare în mâna lui, care dansa şi se învârtea şi lăuda pe Domnul. Isus a spus: “Fiică, tînărul pe care îl vezi acolo, este robul Meu, David.” El dădea slavă Tatălui nostru.

Dintr-o dată, un alt tânăr a trecut pe acolo şi Isus mi-a spus: “Fiică, el este Iosua; el este Moise; acest tânăr este Avraam.” Isus îi chema pe numele lor. Ei toţi erau mulţumiţi. Isus a spus: “Fiică, femeia pe care o vezi acolo este roaba Mea, Maria Magdalena, iar aceea roaba Mea, Sara”.
Şi apoi El mi-a spus: “Fiică, ea este Maria. Maria care a dat naştere lui Isus Hristos, care sunt Eu. Fiică, vreau să-ţi spun că ea nu are cunoştinţă de lucrurile care se întâmplă pe Pământ. Vreau să îţi spun că trebuie să mergi şi să spui umanităţii, închinătorilor la idoli, că iadul este real, şi că idolatrii nu vor moşteni Împărăţia Mea. Du-te şi spune-le că, dacă se pocăiesc, ei pot intra în foişorul meu ceresc. Du-te spune-le că îi iubesc şi le spun că Maria nu are nici o cunoştinţă de nimic (ce se întâmplă pe Pământ), precum şi că singura fiinţă pe care trebuie să o înalţe sunt Eu, pentru că nici Maria, nici Sfântul Grigorie, nici orice alt sfânt nu poate oferi mântuirea. Eu sunt singurul care salvează şi în afară de Mine – nimeni, nimeni, nimeni nu salvează !”. El a repetat aceasta de trei ori – că nimeni nu poate salva, numai El salvează.

idoli

     Umanitatea a fost înşelat să creadă într-un sfânt, care nu este, dar este un demon, care lucrează printr-un idol făcut de mâna omului. Dar permiteţi-mi să vă spun că Domnul vrea să vă dea ce este cel mai bun. El vrea ca tu să intri în Împărăţia Cerurilor, să te pocăieşti şi să părăseşti idolatria, deoarece idolatria nu te va salva. Doar Isus Hristos din Nazaret este cel care salvează, care şi-a dat viaţa pentru tine, pentru mine şi pentru întreaga omenire. Domnul are un mesaj mare pentru umanitate. Plângând, El mi-a spus: “Te rog, fiică, nu tăcea, du-te şi spune adevărul, du-te şi spune ceea ce ţi-am arătat.”
Am văzut cum Maria s-a închinat Domnului, si am vazut femeile cu parul lung foarte frumos. Am spus: “Doamne, ce frumos este modul în care acestea îşi poartă părul”. El mi-a spus: “Fiica, ceea ce vezi este vălul care l-am dat femeilor.” El a adăugat: “Fiica, du-te şi spune femeilor să aibă grijă de vălul pe care li l-am dat.”
Apoi El mi-a spus: “Am ceva să-ţi arăt, este foarte important.” M-am uitat mai departe şi am văzut un oraş strălucitor, un oraş de aur. I-am spus: “Doamne, ce este asta? Eu vreau să merg acolo. ” El a răspuns: “Fiica, eu îţi voi arăta ceea ce este acolo. Ceea ce vezi sunt locuinţele cereşti, vile cereşti, care sunt gata pentru poporul Meu.”
Am început să mergem pe jos, până când am ajuns la un pod de aur. După ce am trecut peste el, am ajuns pe străzi care au fost făcute din aur curat (Apocalipsa 21:21). Totul era atât de frumos, atât de strălucitor, cum ar fi sticla strălucitoare! A fost absolut supranatural, inexplicabil!
Am văzut vile cereşti, şi am privit mii de îngeri care lucrau la construirea lor. Unii îngeri construiau foarte repede, alţii construau încet, iar alţii nu construiau deloc. Am întrebat pe Domnul: “De ce unii îngeri construiesc rapid, în timp ce alţii sunt mai înceţi, iar alţii au oprit construirea? “. Domnul a explicat: “Fiică, acesta este modul în care oamenii mei muncesc pe Pământ, iar îngerii lucrează cum lucrează copiii Mei de pe Pământ … Fiică, poporul Meu nu mai posteşte, nu mai răspândeşte Evanghelia, nu se mai duce pe stradă pentru a distribui broşuri care spun adevărul. Poporului Meu, acum îi este ruşine. Du-te si spune poporului Meu să caute vechile căi. Acei îngeri care ai văzut că nu fac nimic aparţin acelor oameni care s-au depărtat de căile mele… Fiică, du-te şi spune poporului Meu să revină la vechile căi “(Ieremia 6:16), şi spunând aceasta, El a început să plângă.
Am auzit alte persoane cântând, aşa că L-am rugat: “Doamne, vreau ca tu să mă duci acolo, unde oamenii aceia cântă.” Isus mă observa, nu aş putea spune modul în care El mă observa, căci nu puteam vedea faţa Lui, numai mişcările feţei lui. În timp ce lacrimile lui curgeau pe haina Lui, L-am întrebat de ce plânge. Dar El nu mi-a explicat.
Mai târziu am ajuns la o grădină frumoasă. Acolo, printre conacele cereşti, am văzut florile care se legănau. Asta trebuie să fi fost ce am auzit cântând. Domnul a arătat cu degetul Lui şi a zis: “Fiică, uită-te! Ele Mă laudă, Mă cinstesc. Poporul Meu nu mai face aşa cum a făcut înainte, poporul Meu nu Mă mai laudă, nu Mă mai caută ca înainte. De aceea ţi-am spus, fiică, să mergi şi să spui oamenilor să Mă caute, pentru că voi pleca, voi pleca, voi pleca – la un popor care Mă caută în duh şi în adevăr, la un popor care este gata, la un popor sfânt !”. Şi plângând El a spus: “Eu vin, Eu vin!”. Apoi am înţeles motivul pentru care El plângea: pentru că El vine, dar nu pentru cei care sunt cu jumătate de inimă. El se va întoarce doar pentru un popor care Îl caută în duh şi în adevăr.
Atunci Domnul mi-a spus că trebuie să mă întorc pe Pământ. I-am spus: “Doamne, nu vreau să mă întorc pe Pamant. Ce vrei sa spui Pământ? Eu vreau să stau cu Tine, Tu m-ai adus aici şi eu nu mă duc nicăieri pentru că Eu sunt cu Tine”. Isus a spus: “Fiică, este necesar să te întorci pe Pământ să mergi şi să depui mărturie că slava Mea este reală, că ceea ce ţi-am arătat este real, astfel că umanitatea să vină la Mine, să se pocăiască şi să nu piară.”
Plângând, am căzut la picioarele Lui, acolo am văzut răni pe picioarele Lui. L-am întrebat: “Doamne, ce sunt aceste răni aici?”. El a răspuns: “Fiică, e cicatricea de ieri, atunci când Mi-am dat viaţa mea pentru umanitate.”
De asemenea, el mi-a arătat cicatricele în mâinile Lui. L-am întrebat: “Doamne, de ce mai Ai cicatrici?”. El mi-a spus: “Fiică, sunt cicatrici care au rămas.” Aşa că am întrebat: “Vor dispărea vreodată?”. El a răspuns: “Fiică, ele vor dispărea atunci când toţi sfinţii vor fi reuniţi aici … Fiică, trebuie să te duc înapoi pe Pământ: familia ta şi naţiunile te aşteaptă.”
Am încercat să refuz, dar El a arătat în jos spre Pământ cu degetul şi a spus: “Uite, acei oameni pe care îi vezi acolo jos sunt rudele tale, corpul pe care îl vezi acolo, este locul unde trebuie să te întorci … Este momentul să părăseşti acest loc.”
Apoi El m-a luat de-a lungul unui râu cristalin şi frumos şi a zis: “Fiică, intră în râu şi scufundă-te.” Înainte de a intra în râul cristalin de apă vie, am fost copleşită de o bucurie de nedescris, dar după ce m-am scufundat şi am ieşit, am fost epuizată.
Am crezut că nu va trebui să mă întorc acasă, dar Domnul mi-a spus: “Fiică, trebuie să te întorci pe Pământ dar am de gând să-ţi arăt ceva: Cum am să revin pe Pământ pentru un popor sfânt.Am de gând să-ţi arăt cum va fi Răpirea.”

Răpirea şi Necazul cel mare

          Am mers spre un loc cu un ecran gigant, şi am văzut oameni în el, am putut observa întreaga lume. Apoi, deodată am văzut mii de oameni dispărând. Femeile gravide şi-au văzut sarcinile dispărând şi păreau că şi-au pierdut minţile.
Copiii au dispărut din toate colţurile. Mulţi oameni fugeau de ici colo, strigând: “Acest lucru nu poate fi, acest lucru nu poate fi! Ce se întâmplă?”
Am văzut pe cei care au cunoscut pe Domnul, dar au fost lăsaţi în urmă. (Matei 24:40-41) Ei spuneau că Hristos a venit, s-a întâmplat Răpirea. Ei ţipau şi voiau să se sinucidă. Dar nu au putut. Domnul mi-a spus: “Fiică, în acele zile, moartea va fugi, în acele zile Duhul Sfânt nu va mai fi pe Pământ.” (Apocalipsa 9:6) Au fost accidente, dar nu am văzut o singura persoana moartă: toţi erau în viaţă, deşi răniţi.
Am observat un trafic enorm cu mii de oameni. Domnul mi-a spus: “Fiică, uite, acesta este modul în tot ceea ce se va întâmpla.” Apoi am văzut oameni care fugeau de la un loc la altul, strigând: “Hristos a venit, Hristos a venit!” Ei strigau: “Doamne, iartă-mă, iartă-mă! Ia-mă cu tine!” Dar, din nefericire, Domnul a spus: “Aceasta va fi prea târziu. Timp să se pocăiască este acum … Fiică, du-te spune omenirii să mă caute, pentru că în acea perioada nu va mai fi vreo oportunitate (Isaia 55:6). Va fi prea târziu pentru toţi cei care au fost lăsaţi pe Pământ. ”
Când Isus a observat modul în care oamenii au fost lăsaţi în urmă, El a început să plângă şi a zis: “Fiică, voi merge pe Pamant, cum se spune în 1 Tes 4: 16-17: “Căci Însuşi Domnul Se va coborî din cer, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, şi cei morţi în Hristos vor invia intâi; Apoi, noi cei vii, care vom fi rămaşi vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. ”
Dar nu toată lumea va merge cu Domnul, numai cei care fac voia Lui (Matei 7:21) şi care trăiesc o viaţă sfântă, căci Domnul mi-a spus: “Doar cei care sunt sfinţi vor intra în Împărăţia Cerurilor (Evrei 12 : 14). Nimeni nu ştie, nici ziua, nici ceasul în care voi veni după poporul Meu sfânt, nici măcar îngerii nu ştiu “. (Matei 24:36)
Pe ecran am văzut cum oamenii alergau în sus şi în jos. Revistele şi ştirile TV spuneau că “Hristos a venit.” Ecranul s-a închis şi Isus a terminat prin a spune: “Voi veni pentru un popor sfânt.”
Acest lucru a fost tot ceea ce El mi-a arătat. După aceea El m-a adus înapoi aici, pe Pământ.
Cu îngerii adunaţi în jurul nostru, am început să coborâm aceste trepte frumoase; trepte albe cu flori care le înconjurau. Am plâns tot drumul în jos, rugând pe Isus: “Doamne, te rog, nu mă lăsa aici, ia-mă cu Tine!” El a răspuns: ”Fiică, popoarele, familia ta sunt în aşteptare după tine. Fiică, trebuie să intri înapoi în trupul tău, trebuie să primeşti viaţă, astfel încât să mărturiseşti ceea ce ai văzut. Mulţi nu te vor crede, mulţi vor crede, dar Eu sunt martorul tău credincios, Eu sunt cu tine, nu te voi părăsi. ”

Înapoi pe Pământ

Maxima:
          Când fiica mea sa întors, noi o aşteptam, şi ea era întinsă pe podea. Ea a făcut, “uuhmm,” nimic altceva. Am spus: “Mulţumesc Doamne, pentru că fiica mea s-a întors!”
Toţi am dat toată mulţumirea Domnului. Curând ea a început să respire lent, încetul cu încetul. După aproximativ cinci ore, ea a fost în măsură să deschidă ochii şi să vorbească. La început abia puteam înţelege ceea ce spunea, pur si simplu nu era clar. Ea nu a avut nici o putere. A trebuit să păstrăm ferestrele acoperite, pentru că ochii ei nu puteau suporta lumina.
Fiind curioşi, am vrut ca ea să ne spună tot ce a văzut. Dar, pentru că ea a fost atât de slăbită, ea putea spune doar câte un pic. Au trecut 2 săptămâni până când ea a fost în măsură să împărtăşească mărturia ei completă.
Demoni au venit la ea după toate acestea să o sperie. Ea îi putea vedea în mod clar, deşi ei încercau să se ascundă în umbră. Au fost aici trei zile de la întoarcerea ei, înainte ca ea să fie în stare de a putea vorbi. Ea i-a întrebat ce voiau şi ei au răspuns: “Am venit să facem un pact cu tine … Trebuie să taci. Tu nu trebuie să spui nimic din ceea ce ai văzut acolo, pentru că dacă vorbeşti, te vom ucide.” Ea a descris demonii ca fiind urâţi, mari şi graşi, urâţi. Ea a spus nu există cuvinte pentru a descrie modul în care arătau, oribil. Ea i-a mustrat, dar ei nu au plecat. Când veneau, săreau pe ea şi încercau să o sugrume. Ea riposta, îi mustra, dar nu avea destulă putere. Odată, în momentul în care ea i-a certat, o lumină extraordinară a apărut şi ei au fugit! Acesta a fost Domnul.
Prin ceea ce fiica mea a trecut, nu a fost uşor. Ea a primit un mesaj profund pentru întreaga omenire: să caute pe Dumnezeu. Dar umanitatea crede că ceea ce face este în regulă. Tinerii, care folosesc droguri şi alcool, cred că e OK, dar nu este. Una dintre cele mai mari experienţele pe care fiica mea le-a avut, a fost atunci când ea a văzut mulţi animatori de televiziune în iad, inclusiv dansatori, şi, de asemenea, Papa Ioan Paul al II-lea. Este timpul să cautăm pe Domnul, să ne pocăim şi să ne umilim înaintea Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat atunci când spune: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:31). Cuvântul Domnului se va îndeplini la timpul hotărât.
Domnul i-a arătat, de asemenea, un tunel, în care oamenii mergeau spre iad. Mulţi oameni sunt deja în iad. E adevărat! Dar, chiar şi oamenii lui Dumnezeu nu cred acest lucru, mulţi pur şi simplu nu cred.
Principalul mesaj a fost că trebuie să căutăm pe Domnul, nu doar de pe buzele noastre, ci din cea mai profundă parte a inimii noastre, pentru că venirea Domnului este aproape. Isus a spus: “Eu nu mai sunt la uşă; Eu sunt dincolo de uşă. Eu voi veni în curând, venirea mea este aproape. Oamenii mei m-au părăsit şi au plecat înapoi la lucrurile lumeşti … Spune-i poporul meu să revină la vechile căi “. Biserica de azi trebuie să se întoarcă la vechile căi. Să fim înflăcăraţi căutând pe Domnul. Atunci când trompeta sună trebuie să fim gata să întîmpinăm pe Domnul… şi va fi minunat!

Preluat de la adresa: http://www.resursecrestine.ro/marturii/99541/marturia-socanta-a-unei-fete-care-a-vazur-raiul-si-iadul

%d blogeri au apreciat asta: