Marurie Veronika – Ulrike

“Iadul există, iar demonii de acolo sunt mai înfricoşători decât cei din filmele de groază!” Mărturia şocantă a unei femei care a ajuns în iad 15 minute, după ce a fost lovită de un fulger….
IADUL TOTDEAUNA  Veronika-Ulrike Barthel este o femeie germană care marturiseste  că, după ce a fost lovită de un fulger în 1981, în timp ce-şi conducea maşina, a fost transportată pentru o perioadă în iad, unde a întâlnit mai mulţi demoni! Aflată în moarte clinică, femeia a revenit ulterior la viaţă. Mărturia ei o găsim pe site-ul http://www.hands-for-charity.de; în acest articol încerc să fac o adaptare a acestei mărturii şocante.

Când aveam 22 de ani, am fost lovită de un fulger în timp ce îmi conduceam mașina. Pentru aproximativ 15 de minute am fost transportată în iad. În acest timp, un înger al Domnului a condus maşina mea! Pentru o lungă perioadă de timp am uitat de o mare parte din călătoria mea în iad; într-o vacanță din Italia, mi-am adus aminte puțin câte puțin despre timpul petrecut în iad.

În timpul verii, pe 13 iunie 1981 , veneam acasă cu maşina de la o petrecere, atunci când a început să plouă. Centura mea de siguranţă s-a agățat de ușa mașinii, astfel încât eram legată ca într-un “circuit electric”. Dintr-o dată, s-a făcut lumină în mașina mea… am fost lovită de un fulger și m-am gândit că acesta este sfârșitul, fiind pe moarte. Am ţipat cât se poate de tare: “Iisuse, ajută-mă, nu vreau să mor!”

După aceea, am simţit cum mă detaşez de corpul meu, care se afla pe scaunul şoferului, având mâinile arse pe volanul mașinii. Deodată, am simţit cum călătoresc printr-un tunel, ca un fel de canion. Nu l-am atins deloc. Scurta călătorie a fost groaznică, nu am cuvinte pentru a o descrie. La capătul tunelului se afla o poartă mare, pe care se putea citi: “Bine aţi venit în iad”.
Acolo, am fost adusă într-o sală mare de așteptare, de către demonii pe care i-am întâlnit la intrare. Am fost complet șocată de strigătele stăruitoare ale oamenilor care le auzeam şi care îl rugau pe Iisus pentru a-i ajuta.

După aceea, am văzut nişte pasaje negre în care am simţit doar o mare frică. Creaturile pe care le-am văzut acolo erau mai terifiante decât orice am văzut, chiar şi în filmele de groază. Astăzi știu că ei erau demoni (…) Era foarte dificil să respiri acolo, din cauza mirosului îngrozitor din acel loc. Am văzut un lac, care arăta ca partea interioară a unui vulcan.

Am fost recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că am putut vedea ce se întâmpla în acest lac de foc de la distanță. Nu-i aşa că ţipăm în sus de durere, atunci când ne ardem la aragaz? Cu atât mai mare este durerea pe care am putea-o experimenta în iazul de foc (…) În iad, oamenii erau preocupaţi cu propriile dureri și suferințe, care nu aveau sfârșit. În iad am descoperit o teamă care n-am avut-o niciodată pe pământ. Dar Iisus m-a trimis înapoi în corpul meu, cerându-mi să spun lumii ceea ce am văzut.

Noi, ca ființe umane, suntem atât de preocupați cu această viață, încât uităm de viața de dincolo. Noi trebuie să ne trăim viaţa după poruncile date de Iisus. Mântuitorul este același ieri, azi și în vecii vecilor. El ne-a instruit să ne iubim unul pe celălalt… De aceea, trebuie să ne smerim, pentru că El însuşi este umil. Smerenia, abandonul total şi credinţa totală sunt cheile către paradis. Oamenii stau mai degrabă în întuneric, ceea ce înseamnă că sunt departe de Dumnezeu, negăsindu-şi Calea către Paradis. Iar totul e din cauza mândriei.

Nu vă împietriți inima la iubirea lui Dumnezeu! Veniţi către Iisus până nu este prea târziu. Nu doar paradisul este real, dar şi iadul.

%d blogeri au apreciat asta: